Pisica fizician și articolul ei: Povestea lui F.D.C. Willard, co-autor publicat în știință

În 1975, în revista științifică prestigioasă Physical Review Letters a fost publicat un articol de fizică co-autor de o pisică – da, chiar de o pisică. Povestea neobișnuită a lui F.D.C. Willard, o felină publicată în lumea academică, a început cu un obstacol de redactare și s-a transformat într-un caz de ingeniozitate și umor. Profesorul Jack Hetherington de la Michigan State University (MSU), autorul principal, a apelat la soluția neconvențională de a adăuga drept co-autor pe pisica sa pentru a evita problemele de formatare cerute de revistă.

Cum a ajuns pisica să fie co-autor al unui studiu

Profesorul Hetherington redactase un articol despre comportamentul neobișnuit al izotopului heliu-3, însă un coleg i-a atras atenția că textul era scris la persoana întâi plural („noi”) în loc de singular („eu”), o exprimare acceptată uneori, dar nu de Physical Review Letters. În anii 1970, refacerea textului ar fi fost un proces complicat, mai ales fără un procesor de text cu funcții de căutare și înlocuire.

Pentru a evita re-scrierea completă a articolului, Hetherington a ales să adauge un co-autor fictiv: pisica sa Chester. Pentru a păstra discreția, Hetherington a ales pseudonimul „F.D.C. Willard”, unde F.D.C. însemna Felis Domesticus Chester, iar Willard era numele tatălui lui Chester. Spre surpriza tuturor, articolul a fost acceptat și publicat, devenind un punct de interes în comunitatea științifică.

Ce descoperiri conținea articolul și moștenirea lăsată de Willard

Articolul, intitulat „Efectele de schimb pe doi, trei și patru atomi în structura bcc a 3He”, se referea la comportamentul izotopului heliu-3, un gaz care la temperaturi extrem de scăzute devine superfluid, adică are proprietăți fizice care sfidează legile clasice. Hetherington și Willard au modelat comportamentul heliului-3 când erau doar doi până la patru atomi, explicând anumite observații fizice la temperaturi apropiate de zero absolut (-273 °C).

Una dintre descoperirile lor implica formarea inelelor de patru atomi, care se pot aranja fie în plan, fie în formă pliată. Modelul inelului pliat a corespuns cu observațiile altor cercetători, în timp ce cel plan nu se potrivea. Articolul lor a oferit informații prețioase despre schimbările rapide ale entropiei heliului-3 în câmpuri magnetice scăzute, fără trecerea între stări solide și lichide, un alt comportament rar întâlnit.

Succesul studiului a adus un val de curiozitate, iar în lipsa comunicării electronice, colegii interesați de descoperiri încercau să contacteze „autorii”. În timpul unei vizite la MSU, un cercetător, aflând că Hetherington nu era disponibil, a întrebat dacă îl poate întâlni pe Willard. La acest punct, identitatea lui Willard a devenit evidentă.

Cu toate acestea, impactul articolului nu a fost compromis, iar publicația a primit atenția dorită. În 2014, în glumă de 1 aprilie, Physical Review Letters a anunțat că articolele co-autorate de pisici vor fi accesibile gratuit, iar Hetherington a primit sprijinul facultății, oferindu-i lui Willard titlul de „Consultant pentru Predarea Rozătoarelor”.

Deși Willard și-a încheiat cariera scurtă în 1982, povestea sa rămâne un exemplu de ingeniozitate academică.